Uite că a mai trecut un an…. Doamne ce an… Da. Recunosc că pentru mine anul acesta a fost ca un carusel, însă poate că așa trebuia sa fie. Un an în care am trecut prin schimbări, am întampinat obstacole, am fost la un pas de fericire dar și la mică distanță de un dezastru.
Pot spune că în 2020 am trecut prin multe…poate prea multe. Toate aceste întamplări din acest an mi-au trezit dorinta să-mi reactivez blogul. Să mă reîntorc aici…în acest mic ungher al meu unde pot să povestesc cu voi. Un loc liniștit în care se aud doar vorbele mele și gândurile voastre.
Cred sincer că la sfarsitul acestui an a început cu adevarat povestea mea. E o poveste bazată pe fapte reale petrecute și pe minuni care urmează să se petreacă. O poveste cu multe aventuri, sensuri și non-sensuri, dezamăgiri, micro drame ca mai apoi la sfârșit să încep totul de la capăt. Un cerc vicios de povești care abia urmează să fie povestite. Știu că fiecare dintre voi are istoria lui, iar istoriile noastre pe cât de asemănătoare sunt, majoritatea trăiesc în universul lor personal. La sfârșitul acestui an făcând o retrospectivă a lucrurilor realizate de mine am senzația unui fabulos deznodământ fericit. O senzație că am fost mult timp prizonier iar de astăzi vibrez de libertate. Este ca un fel de prima gură de aer după eliberarea din celula intunecată. Simt libertatea și emoția cum merg alături de mine.
Deci… să recapitulăm. În acest an am realizat că pot să scriu scenarii, am realizat că pot regiza filme, am demonstrat că pot duce la capat un proiect…imposibil, o idee inițial neverosimilă, dar proaspăt pusă în practică ( înfiintarea platformei de streaming CINECLIC ). Mă gândesc că dacă puteam prevede viitorul poate că nu m-aș mai fi aflat aici. Dacă puteam să-mi văd viitorul nu intram curajos în asemenea proiecte…Nu-mi place riscul, dar uneori riscul și curajul fac casă bună dacă sunt combinate cu pasiunea și încrederea de sine. Iar toate acestea dau dependență…
Noi uneori ne ruinăm dependențe pentru a crea alte noi. Le schimbăm ca pe niște mănuși și-i obositor. Acest mod de renunța la toate cele pe care n-am putut să le facem ne duc acolo unde vom trăi cu nimicul acumulat de-a lungul anilor. Importanța pe care credem uneori că o posedăm tinde spre zero în lumea în care indiferența este regină. Dar si pentru voi cei indiferenți va veni o zi când veți simți că vreți să vă pese. O zi în care o să credeți în proiectul vostru. Acea zi va fi prima voastră zi. Cred că atunci va trebui să începeți si voi povestea voastră. O poveste bazată pe fapte reale pe care abia urmează s-o trăiți. Important este să nu vă rătăciți printre dependențe care pot deveni în scurt timp un zero pentru voi.
Cred că despre acest an pot spune ca a fost o perioada de maturizare din viata mea. Nu stiu ce sa zic. Nici eu nu sunt sigur de asta. Oricum sunt multumit pe deplin.
Este un an în care mi-am dus toate proiectele până la sfârșit.
De astăzi mă întorc aici unde se aud doar vorbele mele și gândurile voastre.
Bine v-am regasit!