A trecut încă un an peste noi…și peste așteptările noastre. Acum urmează sărbătoarea aceia mult așteptată din an…Crăciunul. Dar eu știu că sunt mulți care doar spun că o așteaptă cu bucurie pentru ca în interiorul lor este iar abis…
Te întreb pe tine…câte Crăciunuri o să mai fii doar tu cu tine? Serios? Până și cifra stă stingherită departe în colțul intunecat al camerei sufletului tau în așteptarea miracolului, care nu-i altceva decât încă o mica păcăleală pe care ti-o faci ție mintindu-te ca ”încă nu a aparut”… dar totusi ești încă în așteptarea a ceea ce tu numești „potrivit”. Ești tânăr și crezi, că tu cu eu-l tău vei cuceri universul întreg, dar vreau să-ți spun că sunt galaxi în care nu pătrunzi pentru ca ele sunt intacte față de …dor, fericire, fior, riduri, durere, dragoste…
Vine Crăciunul și tu ai nevoie de acel om al tău dar spui că nu ești suficient de curajos să indrăznești. Curajos, nu ești când te baricadezi în singurătate între cei 4 pereți a-i gândurilor ce-ți aparțin, ci atunci când ești gata să accepți pe aceeași orbită cu tine un nou colț de galaxie.
Cuvântul are nevoie de un alt cuvânt care sa-i stea alături iar împreună să închege arta unei povești… Noaptea nu-i îndeajuns de noapte dacă-i lipsesc luna și stelele. Iadul n-ar fi atât de rău dacă nu ar exista Raiul. Tu nu te-ai m-ai numi bărbat dacă ei nu i s-ar spune femeie?
A mai trecut un an peste tine…peste noi …iar apoi de sărbători implorăm după câteva clipe de suflet… În dorul nostru de atunci o să-i cerșim divinitații oameni,… acele ființe dragi, care au reușit să tatueze dragostea în AND-ul timpului…