In aceste zile am inceput sa realizam ca suntem prizonieri ai unui regim ascuns privirilor noastre. Legile lui, scrise si nescrise, ne duc vietile pe carari intortocheate, nestiute si nebanuite.. aici acasa la noi in tara. Acest regim al “serviciilor” ne incoloneaza pe toti, fara exceptie si ne trimite in transee, sa ne luptam goi, singuri, insotiti doar de amintirile ce le purtam si care nu ne tin de cald decat pentru o scurta perioada. Nu conteaza daca suntem pregatiti sau nu, suntem cu totii cobaii lor, carnea lor de tun. Rareori si putini dintre noi, pentru scurt timp, recurgem la acte de nesupunere. Dar daca cumva indraznim sa ramanem pentru mult timp nesupusi atunci… ne lovesc dur in ceea ce ne doare mai tare si ne readuc rapid in coloana… iar noi ne intoarcem in coloana cu satisfactia unui prizonier ce a avut curajul sa evadeze la un moment dat. Unii nu ne inteleg… altii ne invidiaza curajul nesabuit si asta ne mai tine o vreme. Cei mai multi ne cred nebuni sau niste bieti neadaptati. Usor, usor, toate ne incovoaie. Ne imbarbatam intre noi, cu cel din dreapta, cu cel din stanga, din fata si din spate, atat, mai departe nu mai vedem, imaginile isi pierd din contur, restul sunt doar chipuri inutile si prezenta lor ne e indiferenta.
Uneori vrem sa rupem lanturile… dar… nu putem rupe lantul invizibil. Cateodata ne incearca. Ne da drumul din lanturi si din incolonati devenim experimente… mici soricei care au impresia ca altii ca ei nu mai exista… Ne trezim actori intr-un film croit dupa scenariul dezgropat de niste dementi care spun ca sunt patrioti… Tentatii. Tentatiile acestui rol, rolul vietii noastre, in care ne amagim ca suntem propriul stapan, ne duc pe carari obscure. Dupa ce se termina vanzoleala figurantilor, incep sa iasa din sala si spectatorii… iar noi ramanem cu un zambet tamp in mijlocul scenei…
Ne oprim. Devenim usor stingheri. Ceva se porneste in creierul nostru. Un hohot de ras scapat din scenariu. Nu e al nostru, al nostru e doar un rictus de bufon, un bufon ce-si face praf propria comedie sinistra. Si umiliti luam toate salile la rand. In fiecare, cate un singur bufon, cu un mare rictus pe fata, sta trist pe scena. Ne recunoastem, suntem tot noi, micul experiment… experimentul Romanului fericit…” Experimentele lor” ne-au transformat pe noi in… Bufonii Regelui.