Eu știu că romanele mele sunt ca morile de vânt, tot mai rar întâlnite și tot mai fără sens, dar mi-am promis în primul rând mie că am să revin ori de câte ori am să simt nevoie că trebuie să o fac. Știu că nu e una din cele mai reușite introduceri, dar cred că nici nu are sens ca aceasta să fie. Ideea mereu a constat în ceea ce caută omul în intervalul ăsta al său de la până la. După încetăm să mai vrem. După de fapt nici nu mai contează atât de mult.
Era clar de la bun început că dacă am să eșuez în a te găsi pe tine sensule voi fi nevoit să te inventez. Da, tu, sensule, a fi trebuit într-o bună zi să te inventez pentru că de altminteri care ar fi farmecul existenței mele pe această planetă? Rădăcinile unui copac sunt urâte cum de altfel și un trandafir te înțeapă. Contează într-un final vârful pe care-l decizi să-l cucerești, iar tot traseul tău rămâne-n umbră.